Steaua București 2004-2005 hockey home jersey

20

Tibor BASILIDESZ 

Steaua Bucureşti 

2004-2005 * hockey * home jersey

financial sponsors: Amsaldo Construcții Civile și Industriale, Puff, Bronic Security, Autovit, Eurostil, Prosper Center, Ilie & Costi Sanitare, Conexiuni AeroLima

✪ Despre jucător

Tibor Basilidesz și-a început cariera de hocheist la Progym Gheorgheni, pentru care a debutat la 17 ani. În 2004 se transferă la Steaua, cu care câștigă eventul în 2005 și un alt titlu în 2006 de-a lungul celor 4 ani petrecuți la clubul armatei.

În 2008 se întoarce la Progym, unde nu joacă doar în campionatul României, ci și în nou înființata MOL Liga. După un singur an se transferă la HSC Csíkszereda, cu care câștigă al doilea event al carierei în 2010. Urmează 3 ani la Corona Brașov, cu care câștigă Cupa României. Din 2014 se reîntoarce la Progym Gheorgheni, unde joacă până la retragerea din activitate din 2017.

Basilidesz a evoluat și pentru naționala României încă de la nivel de juniori, la Campionatele Mondiale U18 din 1999 și 2000 în Divizia Europeană I, precum și la Campionatele Mondiale U20 D în 2000 și Campionatul Mondial U20 Divizia III în 2001 and 2002. Cu naționala de seniori participă la Campionatele Mondiale Divizia I în 2002, 2005 și 2007, precum și Divizia II în 2006, 2010 și 2011.

✪ Despre echipă

O echipă care și-a desfășurat activitatea potrivit capriciilor iernii. Era frig, îngheța apa patinoarelor: hocheiștii își îmbrăcau ”armurile” și ieșeau pe gheață. De nu, rămâneau la ”gura sobei” și continuau să-și facă planuri despre cum vor juca, cu cine vor juca… Aceasta se petrecea la începutul anilor ’50, când hocheiul se practica în România exclusiv pe patinoarele naturale.

Începuturile secției au fost cât se poate de modeste și sunt legate de ambiția unor sportivi militari din cadrul ASA Cluj. Eforturile acestor hocheiști nu au rămas fără rezultate căci, în primăvara anului 1951, se înființa în mod oficial echipa de hochei a CCA, avându-l ca antrenor pe regretatul Gheorghe Buia. În această perioadă s-au pus bazele tehnice și organizatorice ale secției, au fost selecționați o serie de jucători, s-a desfășurat o imensă muncă de pregătire.

În 1952, sub conducerea tehnică a antrenorului Mihai Flamaropol, echipa militară participă pentru prima dată în Campionatul Republican și produce o surpriză de proporții, calificându-se a treia la egalitate de puncte cu echipa campioană. După numai un an, în 1953, hocheiștii militari își trec în palmares primul lor titlu național, fără să fi cunoscut înfrângerea, la capătul unui tur de forță: 11 partide – 11 victorii, 125 goluri înscrise și doar 5 primite.

Printre autorii acestei performanțe: Zoltan Czaka, Nicolae Zograffi, Ion Ganga, Adam Heintz, Gheorghe Benea, frații Francisc și Ștefan Peter. De atunci, seria succeselor sportivilor steliști a continuat aproape neîntrerupt.

După primele performanțe din perioada ’53-’59, a urmat echipa anilor ’60, în rândurile căreia evoluau hocheiști de mare valoare internațională – Geza Szabo, Dezideriu Varga, Valentin Ștefanov, Alexandru Kalamar, Anton Biro, Anton Crișan, Lajos Vakar – aceștia reușind să aducă în palmaresul secției chiar o medalie de argint la Universiada de iarnă din 1966.

Formația anilor ’70 a deschis incredibila serie de titluri naționale câștigate consecutiv, dar a contribuit definitiv și la afirmarea internațională a hocheiului românesc. Jucătorii steliști aflați în număr mare în rândurile echipei naționale au reușit performanța deosebită de a califica România în ”Grupa A” a Campionatului Mondial, acolo unde evoluau monștrii sacri ai hocheiului din echipele Rusiei, Cehoslovaciei, Angliei, Suediei sau Statelor Unite. Printre hocheiștii acestei generații îi regăsim pe talentații Geza Szabo, George Justinian, Constantin Nistor, Alexandru Hălăucă, Traian Cazacu, Vasile Popa, Ioan Ioniță, Valerian Netedu, Ion Gheorghiu, Tiberiu Mikloș sau Adrian Olinici.

Alături de aceștia, în perioada ’80-’90, marile performanțe ale secției au purtat semnătura unor nume noi, între care Ion Berdilă, Vasile Huțanu, Cornel Chiriță, Nelu Alexe, Cristian Daia, Marian Dospin, Marius Gliga, Vasile Pogăcean, Dănuț Gigi Popovici, Ion Stanciu sau Ion Zaharia.

Deși alte echipe ale clubului au urcat mai sus în marile competiții europene, echipa de hochei deține numărul record de titluri naționale câștigate de la înființare până în prezent.

Patruzeci de campionate naționale s-au încheiat urcând la final formația militară pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Generații de hocheiști purtând culorile roș-albastre au dominat hocheiul românesc, Steaua fiind de altfel și echipa românească cu cele mai multe prezențe în fazele avansate ale Cupei Campionilor.

Perioada de după ’90 a fost marcată de intensificarea duelurilor sportive dintre Steaua și Sport Club Miercurea-Ciuc, care au înlocuit vechea tradiție a confruntărilor Steaua – Dinamo. Investițiile masive în hochei făcute în zona Harghitei nu au reușit să încline balanța în fazele finale ale campionatului decât mult mai târziu, echipa militară reușind să câștige titlu după titlu, cupă după cupă.

Din anul 2006, când echipa militară cucerea ultimul titlu de campioană națională din palmaresul său, hocheiștii steliști au pierdut supremația în campionat ca urmare directă a lipsei unui patinoar propriu, care să asigure condițiile necesare de pregătire, dar și de formare a unei pepiniere proprii de jucători. Cu toate acestea, ei nu au cedat și au reușit să compenseze aceste lipsuri printr-o dăruire totală, care a adus în vitrina clubului două noi Cupe ale României, cucerite în 2008 și 2012.

Eroul acestei perioade – de fapt un liant între nu mai puțin de trei generații de hocheiști – l-a constituit fără îndoială faimosul Ioan Timaru, căpitan atât al echipei Steaua cât și al naționalei României, cel care a participat din teren, de pe gheață – alături de alți coechipieri de renume din generația sa – Viorel Nicolescu, Andras Kostandi sau portarul Adrian Catrinoi – la două momente de reconstrucție totală, care au salvat echipa militară și au asigurat continuitatea unei tradiții de-a dreptul impresionante.

✪ Povestea tricoului

Tricou pentru meciurile de pe teren propriu, cu numărul 20 purtat de Tibor Basilidesz de-a lungul sezonului 2004-2005, cu urme vizibile de folosire. O multitudine de sponsori prezenți pe piept (Amsaldo, Puff, Bronic Security), spate (Eurostil) și pe umeri (Autovit, Prosper Center, Ilie & Costi Sanitare, Conexiuni AeroLima) și două sigle, atât cea clasică a CSA Steaua, cu vulturul, cât și o siglă stilizată cu Hochei Club Steaua.

Atât 2004-2005, cât și sezonul următor, reprezintă ultimele două în care steliști reușeșc eventul, ambele reușite în fața eternilor rivali de la SC Miercurea Ciuc.

Finala ligii campionatului s-a decis în meciul 7 de la Miercurea Ciuc, unde Steaua s-a impus cu 4-3 (1-1, 2-1, 1-1), cu marcatori Timaru (2), Geru și Zabludovski.

Cupa României a fost câștigată pe patinoarul Mihai Flamaropol în fața a 4000 de spectatori după o victorie cu 4-3, gol de aur reușit de Adrușcenko în al patrulea minut al prelungirilor. În timpul regulamentar scorul fusese 3-3 (0-0, 3-2, 0-1).