Steaua București 2014-2015 handball GK jersey

1

Adrian ȚENGHEA

Steaua Bucureşti 

2014-2015 * handball * GK jersey 🧤

technical sponsor: Masita

financial sponsors: Fundația Alexandrion

✪ Despre jucător

Actualul portar al CSM Vaslui, Adrian Țenghea a terminat junioratul în cadrul Centrului Național de Excelență de la Sighișoara și a fost legitimat în 2009 la CSA Steaua București, unde a petrecut șase ani.

S-a transferat apoi la Energia Târgu Jiu, Pottaisa Turda, Minaur Baia Mare, CSM Făgăraș. Are de asemenea și o experiență peste hotare, apărând buturile echipei Riihimaen Coks (Finlanda), înainte să revină la CSM Oradea.

De-a lungul carierei, Țenghea a fost convocat la loturile naționale ale României la toate categoriile de vârstă, finalist EHF Challenge Cup (2017), de două ori medaliat cu bronz în Liga Națională (2017 și 2020), finalist al SuperCupei României (2016) și desemnat cel cel mai bun portar al Campionatelor Naționale de juniori (2006 și 2007).

✪ Despre echipă

N-ar fi nici o exagerarea dacă am spune că istoria secției de handbal a Clubului Steaua reprezintă însăși istoria handbalului românesc.

La fel de interesant ca evoluția acestui sport în cadrul clubului este și momentul înființării sale. De zeci de ani circulă o poveste, cum că echipa noastră s-ar fi născut dintr-o glumă. În anul 1949 ziarele scriau despre o competiție pe care o organiza forul de resort, anunț care i-a pus pe gânduri pe polisportivii ASA-ului de atunci. La propunerea atletului Gheorghe Epuran, s-a format la repezeală o echipă în care s-au mai înscris sulițașul Ioan Kunst Ghermănescu, rugbistul Petre Cosmănescu, scrimerul Andrei Vâlcea, baschetbalistul Buzaș și alții, listă făcută pe o bucată de hârtie la masa de prânz. Pe atunci se juca în România handbalul în 11, și fiindcă lista era încă prea scurtă, ea a fost completată până la începerea competiției și cu numele unor sportivi care știau mai multe despre handbal sau chiar îl jucaseră.

Entuziaști, toți erau dispuși să participe și la antrenamentele ”noii echipe” Fiecare dintre ei avea o bună condiție fizică, restul urmând să se ”rezolve” pe parcurs. Și s-a rezolvat din moment ce, după numai câteva luni, această echipă reușea să cucerească importantul trofeu ”Cupa României” la handbal în 11.

Așa începe frumoasa poveste a handbalului stelist. După un an de activitate, timp în care echipa de polisportivi a devenit realmente… handbalistică, ea s-a clasat pe locul I în Campionatul Republican, în care abia își obținuse locul după o competiție de calificare. Printre eroii de atunci îi regăsim pe Ioan Kunst-Ghermănescu, Romel Platon, Gheorghe Ardeleanu, Otto Thellman ș.a.

Până la începutul anilor ’60, echipa de handbal – antrenată acum de fostul ei jucător Ioan Kunst-Ghermănescu – mai câștigă de patru ori titlul de campioană republicană, în 1954, 1955, 1957 și 1961 și își trece în palmares primul succes internațional: în anul 1959, Arpad Barabaș, Aurel Bulgariu, Mircea Costache, Sabin Marc, Octavian Nițescu, Olimpiu Nodea, Cornel Oțelea și Constantin Șelaru, cuceresc medalia de argint la Campionatul Mondial de handbal în 11.

Perioada de glorie a handbaliștilor militari începe odată cu introducerea în România a handbalului în 7.

Aurel Bulgariu, Olimpiu Nodea, Cornel Oțelea și Otto Thellman devin în 1961 primii campioni mondiali ai secției, iar echipa câștigă primul campionat oficial al României la handbal în 7 – ediția 1962-1963.

Din acel an datează puternica rivalitate sportivă dintre echipele Dinamo-Steaua, care a dat naștere unui excepțional duel de-a lungul anilor, la fel de atractiv astăzi ca și atunci, un duel de pe urma căruia handbalul românesc a avut de câștigat.

Evoluția echipei până în anii ’70 și, mai apoi, în perioada ’70-’80 a însemnat un neîntrerupt șir de succese. Rând pe rând, s-au format și s-au consacrat sportivi deosebiți, deveniți adevărați idoli ai românilor, iubiți, adulați și respectați deopotrivă, care au dus numele clubului și al României în elita handbalului mondial: Aurel Bulgariu, Gheorghe Gruia, Iosif Iacob, Cornel Oțelea, Ion Popescu, Alexandru Dincă, Gheorghe Goran, Cristian Gațu, Mihail Marinescu, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Cezar Drăgăniță, Gavril Kicsid, Werner Stockl, Constantin Tudosie, Radu Voina, Nicolae Munteanu, Vasile Stângă, Marian Dumitru, Teodor Coasă, Virgil Marghidan, Laurențiu Roșu, Grișa Cheli, Victor Neagu ș.a.

Aceștia au reușit să aducă în palmaresul clubului două medalii olimpice de bronz (în 1972 și 1980), încă trei titluri de campioni mondiali (1964, 1970 și 1976) și o medalie de bronz (Campionatul Mondial din 1967) și să învingă de două ori în cea mai importantă competiție europeană a cluburilor, cucerind Cupa Campionilor Europeni în 1968 și 1977. Mai mult, la turneul final al Campionatului Mondial din 1974, Ștefan Birtalan devenea golgeter, cu 43 de goluri înscrise, iar Cristian Gațu primea titlul de ”cel mai bun jucător al turneului mondial”.

Deși nu la fel de strălucită, perioada de după 1980 avea să consemneze mai departe performanțele handbaliștilor steliști. Reprezentativ pentru această perioadă a fost îndrăgitul Vasile Stângă (al doilea ”golgeter mondial” al secției, titlu obținut la Campionatul Mondial din 1982), alături de care au apărut nume noi precum Dumitru Berbece, Marian Dumitru, Constantin Petre, Adrian Simion, Adrian Ghimeș ș.a., la fel de iubiți de public ca și idolii lor de odinioară. Ei au reușit să mai aducă în palmaresul clubului o medalie olimpică (bronz, în 1984), o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1990, o medalie de argint (1989) și alte două de bronz (1985 și 1986) în Cupa Campionilor Europeni.

Deși la campionatele mondiale nu s-a mai reușit câștigarea vreunei medalii, generația de după ’90 și-a mai pus semnătura pe două medalii de bronz în Cupa Campionilor Europeni, cucerite consecutiv în 1993 și 1994. Printre noii artizani ai performanțelor – Ciprian Beșta, Sebastian Bota, Lazăr Cojocar, Dragoș Dobrescu, Ioan Găbrean, Ștefan Laufceac, Claudiu Stan ș.a., aceiași care au menținut supremația stelistă pe plan intern.

După ce începutul anilor 2000 a adus doar succese pe plan intern, prin câștigarea Campionatului Național și a Cupei României, în 2006 handbaliștii steliști au înregistrat o nouă performanță de răsunet. Echipa condusă de antrenorii Vasile Stângă și Nicolae Munteanu a câștigat Euro Challenge Cup, după 17 ani de la ultima victorie a unei echipe românești într-o finală de cupă europeană. Steaua avea de recuperat cinci goluri după manșa tur, pierdută cu 21-26 în fața echipei Sporting Club da Horta. În ultimul meci, în fața celor 5.000 de spectatori din Sala Polivalentă, handbaliștii noștri au învins cu scorul de 34-27 (15-12).

După această reușită, echipa de handbal a câștigat trei ani la rând Cupa României și un titlu de campioană națională în 2008, însă la nivel european nu a mai reușit calificarea în ultimele acte ale competițiilor.

După o perioadă mai puțin fastă, marcată și de o retrogradare în eșalonul secund al Campionatului Național (dar revenind în prima divizie în anul imediat următor), Steaua a lansat un proiect de reconstrucție handbalistică prin parteneriatul încheiat în 2014 cu puternica Fundație Alexandrion Group.

✪ Povestea tricoului

Tricou de portar cu numărul 1 purtat de Țenghea de-a lungul sezonului 2014-2015. Tricoul prezintă pe spate sponsorul Fundația Alexandrion.

Sezonul 2014-2015 reprezintă un eșec al Stelei, care a terminat pe locul 12/13 sezonul regular, participat la play-out, alături de HC Vaslui, CH CSU Politehnica Timișoara, CSU din Suceava și Energia Târgu Jiu., salvându-se totuși de la retrogradare.

Nici în Cupa României, Steaua nu s-a calificat în Final Four, pierzând în sferturi cu CSM Ploieşti.